Un cântecel și-o poezie

Pe strune minunate de chitară 
Mi-am pus dorul de viață alaltăseară,
Am compus un cântecel suav 
Despre-un firicel de iarbă firav
Care-a ieșit la lumină
Dintr-un petec de pământ bolnav.

Ieri, zeci de fluturi au început să zboare
Din cele două frumoase inimioare
Desenate pe foaia albă de hârtie 
Ce aștepta cu nerăbdare 
Să-mi pun amprenta pe o nouă poezie;

Fiind în totală armonie cu natura 
Am reușit să astup gura tristeții 
Care făcea zgomot prea mult
În pragul senin al dimineții... 
La miezul nopții au dispărut sticleții, 
Au apărut privighetorile și mierlele-n decor
Care-au format un cor de poveste.

Fericirea a venit fără să-mi dea de veste
Azi, când în sufletu-mi curat 
Erau deschise două ferestre;
Am urcat împreună pe creste de munți, 
Am trecut peste noile punți de legătură 
Create de iubirea pură fără măsură. 


Autor - Crisastemis 
Din Volumul - Orizonturi nelimitate