Blagoslovită

Te iubesc, 
fără să comit vreo fărădelege,
Fără să încalc vreo lege 
din Constituție;
Nicio instituție 
nu-mi poate interzice
Să îți sărut gurița dulce 
în pragul dimineții
Sau la miezul nopții, 
când luna nu doarme
Și stelele dansează 
pe bolta senină.

Te iubesc nespus,
ca pe o muzică divină,
Pe ploaie, pe ninsoare,
pe întuneric, pe lumină;
Ador pielea-ți bronzată, fină,
Și vocea-ți cristalină
ce-mi încântă inima
Când îmi șoptești
că și tu mă iubești,
Că-n fiecare clipă
mai mult mă dorești...

Aripi îngerești îmi pui pe umeri
Când numeri orele ce-n grabă trec,
Vrei să-mi petrec timpul
Privind răsăritul 
apoi asfințitul de soare
În brațele-ți calde, iubitoare.

Tu mă faci să zbor,
Când sufletu-mi este 
aprins de dor
Plutesc deasupra norilor,
Văd lumea prin ochii-ți
de romantic visător;
Ești dulce ca apa de izvor,
Aș bea non-stop din tine
de teamă să nu mor.

Cu tine urc ades 
pe Scara Bucuriilor,
N-aș vrea să cobor nicicând
Cu picioarele pe pământ,
Dar sfânt de la Dumnezeu!
Datorită ție eu sunt fericită
Mă simt o femeie blagoslovită.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate