Ieri seară, când vântul adia,
Mi-ai pus pe cap o coroniță
Din flori albe de nu-mă-uita,
Mi-ai spus că vrei să fiu mireasa ta;
În câteva secunde
În palma-ți dreaptă mi-am pus inima,
Ți-am spus că pentru tine bate
Și poți să faci ce vrei cu ea.
În zori, am dat cu parfum de iasomie
Pe frumoasa-mi ie imaculată
Să-ți bucur inima ca prima dată
Când am trecut ținându-ne de mână
Pe sub a sărutului poartă.
Din flori de mușețel și de tei
Făcut-ai azi balsam iubite
Pentru ochișorii mei
Ce de emoție au lăcrimat
Câteva minute, e adevărat,
Când în brațe m-ai luat.
Din flori de cais, culcuș fiecărui vis
Făcut-ai când am plutit
Pe aripi de fericire până în Paradis,
Prin galaxii necunoscute ne-a purtat
Cupidon cu arcu-i fermecat.
Din flori roz de liliac
Făcut-am tinctură pentru tine om drag
Să-ți vindeci cicatricile din trecut,
Să-ți fie somnul de noapte neîntrerupt,
Să nu te trezești în zori abătut.
Din flori înmiresmate de soc
Ți-am făcut breloc purtător de noroc,
Să poți să ai ac de al tristeții cojoc,
Năvalnic foc să ne fie iubirea,
Să ne aducă întotdeauna împlinirea.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu