Mi-ar plăcea să fiu o picătură de nectar,
Să mă bei cu poftă, să-ți pun inima pe jar,
Să mă dorești mereu,
Să simți că te topești de dorul meu.
M-aș bucura enorm de-ai sta
Cât mai mult în preajma mea,
Inima-mi frumoasă ți-ar deveni casă
De m-ai face-a ta mireasă,
Căci știi cât sunt de bună;
Nu doar o mână ți-aș da dacă mi-ai cere,
I-aș oferi sufletului tău mângâiere
În fiecare noapte și zi,
N-ai mai vărsa lacrimi sidefii
Când cu mintea-ți tulbure-ai călători
Prin vise deșarte sau prin nostalgii.
Te-aș iubi cum nimeni nu te-a mai iubit,
Ai fi cel mai fericit bărbat de pe pământ,
N-ai avea nevoie de-al meu jurământ,
M-ai crede pe cuvânt când ți-aș spune:
"Ești tot ce am mai bun pe lume,
N-am să te părăsesc nicicând!"
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu