Stai...

Mai stai pân' la nunta florilor de Mai
Să-mi pui stele-albastre în părul bălai,
S-asculți cântece de nai și de lăută,
Să dispară durerea cruntă
Pe care a lăsat-o cineva cu inimă rea
La portița ta.

Stai în umbra mea ca să îți fiu lumină
Când simți că ești ca un copac
Smuls din rădăcină,
Lasă-mă să te acopăr cu iubire,
Să-ți pun în suflet raze de fericire;
Uită de clipele de rătăcire
Care te-au ținut departe de realitate!

Mai stai o noapte, apoi o zi,
Să-ți mângâi tâmplele-argintii,
Să-ți sărut buzele dulci,
Nu acre ca strugurii;
Vei vedea cum soarele va răsări
După ploile de lacrimi argintii
Care ți-au brăzdat obrajii!

Stai până când vor dispărea Anzii
De pe harta mare a lumii
Ca să te scap iubite
Din ghearele furtunii deznădejdii,
Primejdii nu vor mai exista,
Nimic rău nu ți se va întâmpla
Cât îți voi fi alăturea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate