Cât îmi lipsești!

Cât îmi lipsești în nopțile albastre
Când mii de astre strălucesc!
Mă învelesc cu cerul să-mi fie somnul lin,
Adorm ascultând muzică de clavecin;

În zori mă-mbrac în raze de lumină
Să-mi fie plutirea lină prin Infinit,
S-ajung la răsărit de soare
Dincolo de ale tristeților hotare.

Cât îmi lipsești iubire arzătoare!
Stropi de sudoare am pe frunte
Și-un ghimpe în inima-mi mare,
Din ochi îmi curg lacrimi amare
De când nu te-am mai văzut;

Aș fi oprit timpul în loc de-aș fi putut
Ca să-ți mai dau un dulce sărut
Și încă o îmbrățișare,
Poate n-ai mai fi dispărut în zare
Ca o umbră călătoare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate