A fost cândva furtună

A nins cu flori de cais
Pe o potecă ce ducea în Paradis,
Petale de lumină s-au așternut
Peste iubirea noastră
Și peste mușcata albă din fereastră
Într-o noapte frumoasă, albastră.

A plouat cu stele, demult, în visele mele,
Peste ghiocei și peste micșunele,
Șiraguri de mărgele din lacrimi am făcut
Când vântul a început să bată,
Neliniștea m-a cuprins de îndată
Ce am văzut poarta inimii tale încuiată.

A fost cândva furtună
În inima-mi de dor nebună
Și într-un colț de Rai, aproape de Lună,
Dar astăzi este vreme bună,
Împreună ne trezim în zori surâzători
În triluri de mierle și de privighetori.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate