Mi-e dor de tine când noaptea vine
Și zările senine de stele-s pline;
Cupidon mă ține ca pe ace,
Pe față și pe dos mă-ntoarce
Ca pe o pânză de bumbac;
Încerc să mă dezbrac de suferință
Căci a venit vremea de pocăință,
N-am trebuință de nimic altceva,
Inima-mi te vrea, sufletul mi-e tulburat
De când "pandemia" ne-a separat.
Te iubesc mai mult ca niciodat',
Mă gândesc la tine neîncetat,
Număr minutele, orele, zilele ce trec,
Tot timpul liber mi-l petrec
Învârtindu-mă-n același cerc.
N-am să mă dezleg de jurământul
Făcut demult, cândva,
N-am să renunț la tine, la iubirea ta,
Îți aparțin cu toată ființa mea,
Întotdeauna voi fi doar a ta.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate
Și zările senine de stele-s pline;
Cupidon mă ține ca pe ace,
Pe față și pe dos mă-ntoarce
Ca pe o pânză de bumbac;
Încerc să mă dezbrac de suferință
Căci a venit vremea de pocăință,
N-am trebuință de nimic altceva,
Inima-mi te vrea, sufletul mi-e tulburat
De când "pandemia" ne-a separat.
Te iubesc mai mult ca niciodat',
Mă gândesc la tine neîncetat,
Număr minutele, orele, zilele ce trec,
Tot timpul liber mi-l petrec
Învârtindu-mă-n același cerc.
N-am să mă dezleg de jurământul
Făcut demult, cândva,
N-am să renunț la tine, la iubirea ta,
Îți aparțin cu toată ființa mea,
Întotdeauna voi fi doar a ta.
Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu