Nu am...

Nu am regrete, nici secrete,
"Te iubesc!" scrie pe un perete
Al inimii mele albastre,
Plâng florile albe din glastre,
Plâng și eu când nu ești aici,
Fiorii de dor sunt ca țepii de arici
Dar nu pot să mă rănească,
N-au cum să-mi lase în suflet cicatrici.

Nu am ce să îți reproșez,
Cu ochii deschiși visez
Că dansez în fața ta
Ca o balerină talentată
Pe care ai aplaudat-o cândva,
Îmi imaginez că sunt o stea
Care îți aprinde inima la ceas de seară;
Îmi cânți la chitară ca de-obicei,
Și ninge, ninge cu flori de tei
Pe frumoasele alei ale fericirii,
Încă o rază de speranță apare în decor
Când c-un sărut mă faci să zbor.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

A fost cândva furtună

A nins cu flori de cais
Pe o potecă ce ducea în Paradis,
Petale de lumină s-au așternut
Peste iubirea noastră
Și peste mușcata albă din fereastră
Într-o noapte frumoasă, albastră.

A plouat cu stele, demult, în visele mele,
Peste ghiocei și peste micșunele,
Șiraguri de mărgele din lacrimi am făcut
Când vântul a început să bată,
Neliniștea m-a cuprins de îndată
Ce am văzut poarta inimii tale încuiată.

A fost cândva furtună
În inima-mi de dor nebună
Și într-un colț de Rai, aproape de Lună,
Dar astăzi este vreme bună,
Împreună ne trezim în zori surâzători
În triluri de mierle și de privighetori.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Prizonieri în trecut

Trece timpul, mereu e grăbit,
Se-ndreaptă cu pași iuți spre asfințit,
Noi am rămas prizonieri în trecut,
Iubindu-ne enorm, ca la-nceput.

Trece timpul repejor,
Ne pune amintiri frumoase
În sertarele curate ale sufletelor
Ca să avem ce povesti nepoților.

Trece timpul în zbor,
Eu sunt tot romantică, tu tot visător,
Soarele fericirii nu lipsește niciodată
Din al vieții noastre decor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Cât îmi lipsești!

Cât îmi lipsești în nopțile albastre
Când mii de astre strălucesc!
Mă învelesc cu cerul să-mi fie somnul lin,
Adorm ascultând muzică de clavecin;

În zori mă-mbrac în raze de lumină
Să-mi fie plutirea lină prin Infinit,
S-ajung la răsărit de soare
Dincolo de ale tristeților hotare.

Cât îmi lipsești iubire arzătoare!
Stropi de sudoare am pe frunte
Și-un ghimpe în inima-mi mare,
Din ochi îmi curg lacrimi amare
De când nu te-am mai văzut;

Aș fi oprit timpul în loc de-aș fi putut
Ca să-ți mai dau un dulce sărut
Și încă o îmbrățișare,
Poate n-ai mai fi dispărut în zare
Ca o umbră călătoare!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Un semn

Trimite-mi un semn, să știu că vii
Când te aștept cu drag iubite
În zori de zi, sau la ore târzii
Ca să compunem poezii
Despre florile de pe câmpii
Și despre fluturii zglobii ce zboară
Din inimioară în inimioară
Bucurându-se ca noi de primăvară.

Trimite-mi un pupic
Pe-un plic cu o scrisoare
Pe care-i desenată o rază de soare
Și-o flacără mare, mare,
Scrie-mi câteva rânduri
Frumusețe răpitoare,
Să știu că mă iubești cu disperare
Chiar dacă ești plecat peste hotare.

Eu am să îți trimit colacul de salvare
Să poți traversa oceanul
În care s-au vărsat lacrimi amare
De când un oarecare virus cu tupeu
Se ia la-ntrecere cu Dumnezeu
Care are grijă de oamenii buni mereu.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Din dragoste

De la răsăritul stelelor
Pân' la revărsatul zorilor
Mă gândesc la tine,
La parfumu-ți seducător,
Unic, fermecător,
Ca al florilor de primăvară,
Și iară mi se face dor
De vocea-ți ca un murmur de izvor,
De buzele-ți cărnoase,
De mâinile-ți fine, frumoase...
Chipul tău este pictat
Pe coala sufletului meu imaculat,
Numele ți-e tatuat
Pe inima-mi ce bate neîncetat
Din dragoste pentru tine, om minunat!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

O nouă viață

În flori de liliac am îmbrăcat Iubirea,
În roz și alb am pictat Fericirea,
Un cer albastru făr' de nori
Am pus deasupra-mi în zori.

Un soare uriaș, și-un fluturaș gingaș
Am desenat pe-o coală de hârtie,
Cu penița inimii am scris o altă poezie
Pe care-am presărat parfum de iasomie.

Aur și argint din stele
Am pus printre versurile mele,
Poverile și dorurile-mi grele le-am lăsat
Pe malul unui timp uitat.

M-am agățat de ultima speranță
Ca să încep o nouă viață,
Să-mi fie traiul ușor, ușor,
Să urc când vreau pe Scara Bucuriilor.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Muguri noi de fericire

Cu tine în suflet
Prin lumi de povești călătoresc,
Te iubesc, te iubesc, te iubesc,
Scriu pe foi imaculate
Pe care îngerii păzitori le citesc
În nopțile-n care
Stele albe strălucesc
Pe cerul senin...
Eu nu mai plâng demult,
Nu mai suspin,
Lui Dumnezeu mă-nchin,
Îi dau slavă mereu
Că a unit destinul tău cu-al meu.

Cu tine-n inimă și-n gând
Mă trezesc în zori surâzând,
Privesc soarele cum răsare
Și se oglindește într-o mare
De liniște deplină,
Întunericul se preface în lumină,
Natura revine la viață,
Încă o rază de speranță apare
Pe linia orizontului dintre două hotare.

Cu tine mă plimb prin vise
Când focurile dorințelor sunt aprinse,
Ocolim rutele interzise,
Intrăm pe porțile deschise în Rai,
Îmi pui flori de Mai în păr,
Mă săruți cu patimă, cu dor
Ca într-un film frumos color,
Mă lași să te-nfășor în voaluri de iubire
Ca să îți crească-n suflet
Muguri noi de fericire.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Din toată inima

Aș vrea, aș vrea, din toată inima,
Să colind lumea întreagă
Cu tine în dreapta mea,
Când soarele pe cer ar apărea
Mi-aș pune sufletul pe tava ta,
Zile și nopți am naviga
Pe mări imense de iubire!

Aș vrea, aș vrea
Să dispară într-o clipă panica,
Să ne scăldăm în ape limpezi
În zori, sau la amiezi,
Să ne plimbăm prin livezi înflorite,
Să escaladăm munți de fericire iubite!

Aș vrea, aș vrea,
Să putem trece granița durerii
La ceasul înserării
Când stelele pe cer apar;
Pe pământul acesta mare,
Cândva ca un furnicar,
Să nu mai fie pandemie,
Să fie bucurie iar,
Să nu ne treacă viețile-n zadar!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Stai...

Mai stai pân' la nunta florilor de Mai
Să-mi pui stele-albastre în părul bălai,
S-asculți cântece de nai și de lăută,
Să dispară durerea cruntă
Pe care a lăsat-o cineva cu inimă rea
La portița ta.

Stai în umbra mea ca să îți fiu lumină
Când simți că ești ca un copac
Smuls din rădăcină,
Lasă-mă să te acopăr cu iubire,
Să-ți pun în suflet raze de fericire;
Uită de clipele de rătăcire
Care te-au ținut departe de realitate!

Mai stai o noapte, apoi o zi,
Să-ți mângâi tâmplele-argintii,
Să-ți sărut buzele dulci,
Nu acre ca strugurii;
Vei vedea cum soarele va răsări
După ploile de lacrimi argintii
Care ți-au brăzdat obrajii!

Stai până când vor dispărea Anzii
De pe harta mare a lumii
Ca să te scap iubite
Din ghearele furtunii deznădejdii,
Primejdii nu vor mai exista,
Nimic rău nu ți se va întâmpla
Cât îți voi fi alăturea!

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Îți aparțin

Mi-e dor de tine când noaptea vine
Și zările senine de stele-s pline;
Cupidon mă ține ca pe ace,
Pe față și pe dos mă-ntoarce
Ca pe o pânză de bumbac;

Încerc să mă dezbrac de suferință
Căci a venit vremea de pocăință,
N-am trebuință de nimic altceva,
Inima-mi te vrea, sufletul mi-e tulburat
De când "pandemia" ne-a separat.

Te iubesc mai mult ca niciodat',
Mă gândesc la tine neîncetat,
Număr minutele, orele, zilele ce trec,
Tot timpul liber mi-l petrec
 Învârtindu-mă-n același cerc.

N-am să mă dezleg de jurământul
Făcut demult, cândva,
N-am să renunț la tine, la iubirea ta,
Îți aparțin cu toată ființa mea,
Întotdeauna voi fi doar a ta.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

La maxim

Superb e răsăritul din privirea ta!

Ore-n șir te-aș contempla

Ca pe o capodoperă de artă

Și tot nu m-aș sătura!

Caldă, caldă ți-e inima!

Ca într-o casă primitoare stau în ea;

Flori de nu-mă-uita îmi așterni în cale

Când mă plimb cu picioarele goale

Prin clepsidre de timp;

În orice anotimp 

Ești romantic, seducător,

Mi-alungi din suflet orice nor

Drag ambasador al dragostei,

Muza poeziei mele minunate!

Mereu mă dai pe spate 

Cu vorbele-ți sofisticate,

În fiecare minut îmi vine să te sărut!

Nu știu ce m-aș fi făcut 

Dacă nu te-aș fi avut,

Inima nu mi-ar mai fi bătut 

atât de tare

De n-ar fi existat iubire mare 

între noi!

Frumoși sunt ochii tăi căprui!

Ca tine nu-i altul, nu-i

Mai bun, mai iertător și înțelegător,

Am să te iubesc la maxim

Până când am să mor!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Eu te... tu mă...

Eu te iubesc mai mult în fiecare zi,

Faci parte din ale mele poezii,

În toamnele-arămii

Apari cum apare soarele 

De printre norii gri,

Îmi numeri pașii 

Când mă plimb printre nostalgii,

Îmi ștergi lacrimile argintii

De pe obrajii rozalii.

Pe clape de pian îmi pui dorul,

Îmi dai să beau Apă vie 

Din ulciorul tău fermecat

Ca să nu-mi fie sufletul însetat

De vreo dragoste nebună

Când se iscă vreo furtună dintr-o dat'.

Tu mă iubești așa cum îți iubești ochii,

Îmi faci rochii din petale de flori portocalii

În verile pictate în culori aurii,

Îmi pui stele albe la fereastra inimii

Când dansează ielele pe câmpii

În nopțile senine de mistere pline;

Mă simt atât de bine

Când aud din gura-ți dulce

Că nicio fată nu-i mai frumoasă

Nici mai bună decât mine... !

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Dependență

Eu fără tine nu pot trăi,
Orice zi se preface în noapte
Când ești plecat departe,
Nu pot zâmbi, nu mă pot bucura
De nicio rază de soare de deasupra mea
Dacă nu-mi oglindesc ochii în privirea ta.

Eu nu pot dormi, nu pot visa,
Nicio pleoapă nu mi se închide,
La ceas târziu ușa neliniștii se deschide
Și somnul îmi devine inamic,
Cad pe gânduri, nu zic nimic
Când inima-mi șoptește că te iubește,
N-am cum să o contrazic.

Sunt dependentă de tine,
Ești ca o pastilă minune
Care îmi face bine,
Te port mereu în sufletul meu.

Mi-e greu, mi-e tare greu
Când nu ești în preajma mea,
Mi se taie respirația,
Am nevoie de mângâierea ta,
De sărutu-ți dulce ca mierea.

Eu nu sunt cea care să renunțe prea ușor
La tot ce a clădit cu dragoste și dor,
N-am să mor de singurătate,
Nici n-am să fac pași în spate,
Nu mi-e frică de nicio calamitate,
De niciun război,
Știu că în curând te vei întoarce înapoi;

Vom fi fericiți amândoi
Așa cum eram în vremurile bune
Când ne puneam versurile
Pe strune de viori și de chitare;
Ca două stele strălucitoare
Ne aprindeam, ardeam tare,
Ne stingeam focurile dorințelor
În a plăcerii vastă mare.

Eu nu, nu sunt o floare,
N-am să mă usuc pe picioare,
Am să-ncerc să uit de supărare,
Iubirea-mi pentru tine
N-are limite, nici hotare,
Îmi dă forță să rezist
Fără să vărs lacrimi de ametist.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Mi-ai jurat, ți-am jurat

Pe drumul lung parcurs cândva cu tine
Adesea fac popas... Te caut,
Te strig până când nu mai am glas,
Inima-mi, în căușul palmelor tale a rămas.

Gânduri zeci îmi trec prin minte,
Am destule planuri, idealuri, ținte,
Dar singură, nu pot merge înainte...

Mi-aduc aminte de zilele cu soare
Când desenam săgeți și inimioare
Pe nisipul fin de la mare,
Amurgul ne găsea îmbrățișați,
Aveam în suflete fluturi roz pictați;

Zburam, zburam când ne doream,
Ne bucuram de fiecare clipă
Când fericirea ne lua pe o aripă
Și ne ridica până la cer.

Tu m-ai învățat să sper,
Mi-ai spus că ce-i frumos nu-i efemer;
Azi pun pe foi tot ce-am trăit în doi,
Știu să dau timpul înapoi
Să pot crea poeme minunate noi.

E verde frunza de trifoi,
E verde și câmpia,
De ieri m-a cuprins  melancolia;

Dorul de tine nu mă lasă
Să stau liniștită în casă,
Tristețea pe suflet mă apasă
Ca o piatră grea de moară.

Nicio primăvară nu mai e la fel
De când ai dispărut drag menestrel!
Doar tu-mi cântai balade de iubire,
Îmi puneai fire de busuioc sub pernă
Să nu-mi fie visarea, nici viața ternă.

Demult, odat',
Mi-ai jurat iubire eternă,
Ți-am jurat că voi fi a ta
În veacul acesta,
Și-n veacul care va urma.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Azi e...

Azi e Duminică, a răsărit câte o floare
În filele roz ale unor calendare
Și printre versurile-mi din poezioare;
E cald, e soare și e bine
În suflețel la mine unde te-am baricadat
De ani de zile ca pe un brav soldat;
Îți bate inima sacadat de fiecare dat'
Când îți dau un sărut nevinovat
Pe sufletu-ți bun și curat.

Azi e liniște ca altădat' în inima-mi mare,
Iubirea-i îmbrăcată-n straie de sărbătoare,
Universul Fericirii a prins culoare,
E veselie pân' la margini de hotare,
Lumini strălucitoare brăzdează cerul,
Grănicerul timpului e în vacanță
De ieri dimineață,
Natura a revenit la viață,
A apărut în decor încă o rază de speranță.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

În lumea aceasta

În lumea aceasta mare
În care dragostea
E ca un mugure de floare
Ce se usucă treptat
Dacă nu este la timp udat;

În lumea aceasta
În care orice păcat
Este considerat act de curaj
De unii ratați
Îmbrăcați în haine de camuflaj;

În lumea aceasta pictată în negru
Nu în roz sau în oranj
Trebuie să ai tupeu mereu,
Să dai tare din coate
Când lupți pentru libertate,
Pentru adevăr și dreptate.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

O eternitate

Ascunde-mă în ochii tăi

Când ninge cu flori gingașe de tei

Pe ale fericirilor superbe-alei,

Pictează-mi pe umeri aripi de porumbei

Să-mi zboare gândul la tine vrei nu vrei

Din zori până-n seară,

Iubește-mă ca pe un cântec de vioară.

Ascunde-mă în inima ta

Ca să devină casa mea,

Ține-mă lângă tine 

Că o să-ți fie bine nu doar puține clipe

De vei permite să se-nfiripe 

O poveste de dragoste cum n-a mai fost,

Lasă-mi sufletul să-și facă adăpost

În sufletul tău cald,
Să fim împreună o eternitate.

Ascunde-mă în visele-ți de noapte

Căci înainte să te pui în pat

Am să-ți recit poeme de amor

S-ai somn ușor, netulburat,

Să te trezești când soarele răsare

Mai fericit ca niciodat'.

Ascunde-mă-ntr-un mugure de speranță

Și scoate-mă la suprafață

Când apele tristeții îngheață,

Pune-mi zeci de zâmbete pe față,

Înfrumusețează-mi terna viață!

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate