Mereu aproape

Te port cu mine peste tot
Chiar și atunci când lacrimi de un cot
Cad neîncetat din cerul înnorat
Pe pământul însetat de apă,
Inima-mi se-adapă
Din iubirea-ți profundă
În fiecare secundă.

Trec ore în grabă, trec zile în zbor,
Cu drag mi-aduc aminte
De șoaptele-ți de-amor
Și de plimbările-mpreună
La răsăritul stelelor
Pe cărări de vise, în miros îmbietor
De parfum de roze și de flori de măr.

Te port în suflet
Ca pe un izvor dătător de viață,
Datorită ție mă trezesc fericită
În fiecare dimineață,
Adorm cu tine-n gând noapte de noapte,

Te simt mereu aproape.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate 

De-o mie de ori la pătrat

Eu te iubesc cu-adevărat
De-o mie de ori la pătrat,
Ți-am pictat chipul în culori vii
În sufletu-mi mare în care
Strălucesc raze de soare aurii;

Mi-am tatuat numele-ți frumos
Pe un perete rezistent al inimii,
Să-mi fii Oază de bucurii,
Să-mi luminezi cărarea vieții
În fiecare noapte și zi.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate 

Nu-i loc...

Nu-i loc de paranteze între noi,

Iubirea ce ne leagă pe-amândoi

E ca un lăstar de soi 

Ce crește din ce în ce mai mare.

Nu-i loc de semne de-ntrebare

Între-ale noastre blânde inimioare,

Liniuțele frumoase de unire

Ne duc mereu pe drumul spre împlinire.

Nu-i loc pentru nefericire

În viețile noastre minunate,

Vom fi-mpreună pân' la moarte

Și dincolo de ea...

Nu-i loc pentru durere

În povestea mea și-a ta,

Iubirea noastră va dura o veșnicie,

Ne va aduce zi și noapte bucurie.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Pe aceeași frecvență

Tu și eu, iubitul meu,

Suntem pe-aceeași frecvență mereu,

Îngerii buni ai Lui Dumnezeu

Ne sunt alături în orice ceas greu.

Tu și eu, în nopțile senine,

Colindăm prin vise clandestine,

În bagajele sufletelor avem

Raze calde de fericire 

De care non-stop ne bucurăm.

Tu și eu, ca două culori de curcubeu,

Pe-aceeași lungime de undă întotdeauna,

Binecuvântăm Soarele și Luna

Care ne fac să strălucim

Când pe aripi de iubire plutim

Până la cer și mai departe.

Tu și eu, ca rimele împerecheate

Din poeziile cu versuri diversificate

Scrise cu penițele inimilor noastre curate

Vom fi împreună până la moarte;

În viața de apoi vom scrie altă carte.

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Pe jar...

Mi-ar plăcea să fiu o picătură de nectar,

Să mă bei cu poftă, să-ți pun inima pe jar,

Să mă dorești mereu,

Să simți că te topești de dorul meu.

M-aș bucura enorm de-ai sta

Cât mai mult în preajma mea,

Inima-mi frumoasă ți-ar deveni casă

De m-ai face-a ta mireasă,

Căci știi cât sunt de bună;

Nu doar o mână ți-aș da dacă mi-ai cere,

I-aș oferi sufletului tău mângâiere

În fiecare noapte și zi, 

N-ai mai vărsa lacrimi sidefii

Când cu mintea-ți tulbure-ai călători

Prin vise deșarte sau prin nostalgii.

Te-aș iubi cum nimeni nu te-a mai iubit,

Ai fi cel mai fericit bărbat de pe pământ,

N-ai avea nevoie de-al meu jurământ,

M-ai crede pe cuvânt când ți-aș spune:

"Ești tot ce am mai bun pe lume,

N-am să te părăsesc nicicând!"

Autor - Crisastemis

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Pe planete îndepărtate

E frig afară, dar în noi e cald,
Nestingheriți, plutim prin vise
Deasupra mărilor de smarald;
Cad flori de cireș și de măr
Peste sufletu-ți aprins de dor,
Vântul adie ușor... 

Mă înfior când mă săruți,
Fiori plăcuți îmi inundă inima,
Nu îți pot rezista; Mă las dusă de val,
Iubirea ta mă ia cu ea, mă duce departe, 
Pe planete îndepărtate, unde fericirea 
Nu-i doar un cuvânt dintr-o veche carte.


Autor - Crisastemis

O viață și ceva

În viziunea ta, eu sunt o stea,
Ți-ar plăcea, desigur, ți-ar plăcea
Să-ți țin companie o viață și ceva.
În viziunea mea, ești soarele
Ce-mi încălzește inima în zori,
Mi-alungi din suflet nori
Căci simți că mori de supărare 
Când nu mi-e privirea strălucitoare.

În cântecul tău, eu dau tonul mereu,
În poemul meu de-amor 
Ești prinț, nu cerșetor, 
Nu joci rolul niciunui actor;
Când ți se face dor de mine
Și nu sunt lângă tine
Verși zeci de lacrimi cristaline.

În zilele senine, suntem ca două feline,
Ne vânăm reciproc, inventăm joc după joc,
Ardem, ne topim, în al iubirii foc,
Timpul parcă stă în loc,
Nu se mai grăbește spre apus,
Eu rămân sedusă, tu rămâi răpus
De săgeata ascuțită a lui Cupidon
Care ne e cel mai bun amfitrion.


Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Azi n-am...

N-am timp de pierdut,
Vreau să te îmbrățișez, să te sărut, 
Să simți al dragostei fior
Când mă apropii de tine încetișor, 
Parfumu-mi seducător
Să te-amețească ușor, ușor,
Să-mi devii cel mai înfocat admirator.

Azi n-am timp de așteptare,
Mă doare-n cot că e blocată 
Autostrada către mare,
Valuri uriașe oricând pot desena 
Pe orice petec de hârtie sau de mucava.

Azi n-am să pierd inutil vremea,
Am să fac ce îmi dictează inima;
În prag de seară voi fura o stea
De pe cerul albastru de catifea
Și-am să ți-o lipesc de o retină
Să-ți fie privirea senină 
Și plutirea lină prin Infinit
Alături de mine dragul meu iubit!


Autor - Crisastemis 
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Un cântecel și-o poezie

Pe strune minunate de chitară 
Mi-am pus dorul de viață alaltăseară,
Am compus un cântecel suav 
Despre-un firicel de iarbă firav
Care-a ieșit la lumină
Dintr-un petec de pământ bolnav.

Ieri, zeci de fluturi au început să zboare
Din cele două frumoase inimioare
Desenate pe foaia albă de hârtie 
Ce aștepta cu nerăbdare 
Să-mi pun amprenta pe o nouă poezie;

Fiind în totală armonie cu natura 
Am reușit să astup gura tristeții 
Care făcea zgomot prea mult
În pragul senin al dimineții... 
La miezul nopții au dispărut sticleții, 
Au apărut privighetorile și mierlele-n decor
Care-au format un cor de poveste.

Fericirea a venit fără să-mi dea de veste
Azi, când în sufletu-mi curat 
Erau deschise două ferestre;
Am urcat împreună pe creste de munți, 
Am trecut peste noile punți de legătură 
Create de iubirea pură fără măsură. 


Autor - Crisastemis 
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Ador ploile

Ador ploile de stele
Ce cad peste gândurile mele
În nopțile puțin mai grele.

Ador ploile de primăvară 
Ce fac să răsară florile-n grădini,
Îmi plac trandafirii fără spini 
Și oamenii buni, nu haini.

Ador ploile de vară 
Și curcubeul care-apare
În zori sau în amiaza mare
Deasupra apelor curgătoare. 

Ador ploile toamnelor calde
Ce-mi mângâie tâmplele dalbe,
Iubesc lacrimile albe de cleștar 
De pe obrajii unei zâne 
Dintr-un tablou pictat în stil Renoir.

Ador ploile binecuvântate 
De Dumnezeu cel Bun,
Creatorul a tot și a toate!


Autor - Crisastemis 
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Te iubesc, te voi iubi mereu

Privește-ți chipul 

În oglinda sufletului meu

Pe care scrie 

"Te iubesc, te voi iubi mereu!"

Ai să vezi ce bine-ți șade 

Ascuns între două acolade 

Și o liniuță de unire

În inima-mi plină de iubire.

Privește-n ochii mei

Să vezi cum sar scântei din ei

Când mă cuprinzi de mijlocel încetișor

Și îmi reciți poeme de amor. 

Privește-mi buzele roșii ca frăguțele 

Care te-ndeamnă la sărutat;

Cu tine, pe un cal înaripat

Aș fugi în lume pe-nserat 

Să ne prindă dimineața 

Pe un mal de timp uitat.

Privește-mi trupul cum tremură 

Ca frunza de iederă când bate vântul,

Pământul îmi fuge de sub picioare,

Răsare încă un soare pe cer,

Neliniștile într-o secundă pier 

Când îmi spui că mă iubești 

Și că mă prețuiești ca pe un giuvaer.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

PIERDUTĂ...

Sunt pierdută fără tine;

Ca o corabie fără catarg,

Nu pot să mă avânt în larg.

Singurătatea mă trage în jos,

Nu mă pot ridica

Dacă nu ești în preajma mea,

Sunt tristă seara și dimineața,

Nu mai sunt curajoasă 

cum eram odată

Cu toate că inima-mi arde,

Flăcările iubirii și ale dorințelor 

Sunt uriașe ca altădată. 

Autor - Crisastemis 

Picture this... (Imaginează-ți asta...)

Din norii gri, cad picuri argintii

Peste munți, peste câmpii,

Parfumul crinilor mă îmbată

În fiecare primăvară minunată,

Mi-e inima de dor înflăcărată. 

Gândul mă poartă departe

La ceas târziu în noapte,

Pașii mă duc pe vechiul drum 

Unde ne-am întâlnit dragul meu 

Când a vrut bunul Dumnezeu

Să ne luăm rămas bun

De la tăcere și de la durere. 

Ca o adiere blândă de vânt 

Te-ai apropiat de mine surâzând,

M-ai luat în brațe fericit

Și mi-ai șoptit la ureche

Că vrei să formăm o pereche de vis.

Picture this: Noi doi, 

Un colț superb de paradis,

Florile de cais din părul meu,

Pecetea sărutului tău 

Pe buzele-mi catifelate,

Fântâna Iubirii, Oaza de Libertate,

Totul părea să facă parte 

Din scenariul filmului 

"Împreună până la moarte."

Autor - Crisastemis

Din volum - Orizonturi nelimitate

Desigur...

Eu știu, tu știi, cândva ne vom întâlni;

Până atunci, de amintiri ne vom lovi

Ca de niște ziduri vii

Făcute din plante agățătoare,

Ne va durea tăcerea apăsătoare,

Vom plânge după stelele strălucitoare 

Care vor cădea în a tristeții mare,

Dar iubirea noastră fără hotare 

Nu se va rătăci pe nicio cărare

Ce duce spre uitare.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Orizonturi  nelimitate 

Cum... ?

Cum aș putea să te uit?
Niciodat' nu îmi ipsești
Din suflet și din gând,
În inimioara mea
Strălucești ca o stea.

Crisastemis

Din flori

Ieri seară, când vântul adia,

Mi-ai pus pe cap o coroniță

Din flori albe de nu-mă-uita,

Mi-ai spus că vrei să fiu mireasa ta;

În câteva secunde

În palma-ți dreaptă mi-am pus inima,

Ți-am spus că pentru tine bate

Și poți să faci ce vrei cu ea.

În zori, am dat cu parfum de iasomie 

Pe frumoasa-mi ie imaculată

Să-ți bucur inima ca prima dată 

Când am trecut ținându-ne de mână 

Pe sub a sărutului poartă. 

Din flori de mușețel și de tei

Făcut-ai azi balsam iubite

Pentru ochișorii mei

Ce de emoție au lăcrimat

Câteva minute, e adevărat,

Când în brațe m-ai luat.

Din flori de cais, culcuș fiecărui vis

Făcut-ai când am plutit 

Pe aripi de fericire până în Paradis,

Prin galaxii necunoscute ne-a purtat 

Cupidon cu arcu-i fermecat.

Din flori roz de liliac 

Făcut-am tinctură pentru tine om drag

Să-ți vindeci cicatricile din trecut,

Să-ți fie somnul de noapte neîntrerupt,

Să nu te trezești în zori abătut.

Din flori înmiresmate de soc

Ți-am făcut breloc purtător de noroc,

Să poți să ai ac de al tristeții cojoc, 

Năvalnic foc să ne fie iubirea,

Să ne aducă întotdeauna împlinirea. 

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Life is...

Life is full of surprises, 
good or bad...

Smile, don't be sad!

Plant love seeds 
on any piece of land.

Build yourself an universe 
full of colors,

not sand castles 

which can could be destroyed 

in few seconds, not in hours.

Don't give up on your dreams,

Fight for what you want

Even when is empty 
your bank account.

Hope... Believe! 

Any wish can be fulfilled;

Ask and you shall receive!

Author - Crisastemis 

Blagoslovită

Te iubesc, 
fără să comit vreo fărădelege,
Fără să încalc vreo lege 
din Constituție;
Nicio instituție 
nu-mi poate interzice
Să îți sărut gurița dulce 
în pragul dimineții
Sau la miezul nopții, 
când luna nu doarme
Și stelele dansează 
pe bolta senină.

Te iubesc nespus,
ca pe o muzică divină,
Pe ploaie, pe ninsoare,
pe întuneric, pe lumină;
Ador pielea-ți bronzată, fină,
Și vocea-ți cristalină
ce-mi încântă inima
Când îmi șoptești
că și tu mă iubești,
Că-n fiecare clipă
mai mult mă dorești...

Aripi îngerești îmi pui pe umeri
Când numeri orele ce-n grabă trec,
Vrei să-mi petrec timpul
Privind răsăritul 
apoi asfințitul de soare
În brațele-ți calde, iubitoare.

Tu mă faci să zbor,
Când sufletu-mi este 
aprins de dor
Plutesc deasupra norilor,
Văd lumea prin ochii-ți
de romantic visător;
Ești dulce ca apa de izvor,
Aș bea non-stop din tine
de teamă să nu mor.

Cu tine urc ades 
pe Scara Bucuriilor,
N-aș vrea să cobor nicicând
Cu picioarele pe pământ,
Dar sfânt de la Dumnezeu!
Datorită ție eu sunt fericită
Mă simt o femeie blagoslovită.

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Și dacă dragoste...

Și dacă dragoste nu aș avea
În inimioara mea
Nici măcar cât un grăunte,
Dacă mi-aș pierde timpul
Doar cu lucruri mărunte,
N-aș mai putea urca 
Pe Scara Fericirii 
Sau pe vreun munte,
Viața mi-ar pustie,
N-aș mai scrie nicio poezie.

Dacă Flacăra Iubirii din mine n-ar fi vie,
Strugurii din orice vie mi s-ar părea acri,
Vinul pocăinței ar fi amar,
N-ar mai fi sărbătoare în niciun calendar,
Drumu-mi spre împlinire n-ar mai fi liniar.

Dac-aș pune pe cântar fiorul 
Pe care îl provoacă dorul
Sau orice sentiment profund
Care mă face să plutesc ades
Între nouă ceruri și-un pământ,
Aș putea s-ajung oriunde vreau oricând
Cu dragostea în suflet și în gând. 

Autor - Crisastemis
Din Volumul - Orizonturi nelimitate

Urme de tristețe

Secunde, minute, se duc pe rând

Spre un apus de soare muribund,

Din Clepsidra Timpului 

Dispar încontinuu fire de nisip,

Tristețea lasă întotdeauna urme

Pe câte-un chip.

Trec zilele cât ai clipi,

Nopțile-au devenit cenușii,

Stelele nu prea mai strălucesc

Pe bolta mare pe care

Cometele una de alta se lovesc.

Trec anii, cu griji și cu nevoi,

Cu ploi infernale, ce lasă dâre de noroi

Pe unele alei înconjurate de copaci goi;

Lăstari de soi nu prea mai sunt

Pe nicio bucată de reavăn pământ.

Trec trenuri aglomerate

Prin gări în culori reci pictate,

Oaza de fericire e cam departe

De sufletele însetate de libertate,

Speranțele deșarte fac parte

Din capitolele cărților

Cu povești despre viață și moarte.

Autor - Crisastemis 

Din Volumul - Orizonturi nelimitate

The eyes of the soul

Look at me with the eyes of your soul,

you'll see the beauty of my soul 

and the purity of my heart.

Crisastemis 

Nu știu!

Eu nu știu mâine ce va fi,
Azi, îmi ascult vocea inimii,
Gândul îmi zboară departe
La ceas târziu în noapte.

Vântul dezamăgirii nu bate,
Mă bucur în tăcere de libertate,
De marea superbă a iubirii 
Ce are valuri înspumate. 

Nu știu ce se va întâmpla 
În zilele care vor urma,
Oricum, nicio furtună 
Nu mă va îngenunchea.

Privirea mea-i mereu senină, 
În sufletu-mi curat 
Strălucesc raze de lumină,
Cupa fericirii din care beau e plină.

Nu știu dacă-n curând o să vină 
Vreun potop mare sau mic,
Nu mi-e frică de nimic,
Jur pe cămașa-mi de borangic!

Autor - Crisastemis 
Din  Volumul - Orizonturi nelimitate 

Frumusețea sufletului

Frumusețea chipului oricărui om
Pălește odată cu trecerea timpului.
Frumusețea sufletului nu poate dispărea
Oricât ar fi viața de grea.
Izvorul iubirii pure dintr-o inimă curată
Nu va seca niciodată.

Autor - Crisastemis 

Iubirea adevărată

Iubirea adevărată 

Nu-i ca o floare care se poate ofili.
Iubirea adevărată 

Rezistă oricăror intemperii
Căci izvorăște din adâncul inimii.
Iubirea adevărată ți-aduce-n viață bucurii,
Îți umple sufletul de fericire noapte și zi.

Autor - Crisastemis 

Roagă-te... !

Când te simți singur(ă)
Și nu are cine
Să-ți spună o vorbă dulce,
Să-ți facă un pustiu de bine,
Roagă-L pe Dumnezeu
Să aibă grijă de tine,
Căci El te iubește cu adevărat
Necondiționat.

Autor - Crisastemis